A Simone e Alessio
ARRISTASTUVU PICCIRIDI
A Simone e Alessio
ARRISTASTUVU PICCIRIDI
Arristastuvu picciridi, cu l’uocchi ‘mpitrati, i manu fermi, di cira, comu cori spaggnati, comu luci ‘nfacci di notti ca portunu scuru, u scuru do munnu.
Carni e ossa nta l’aria, comu pezzi abbiati ’nterra, e lacrimi senza fini, e sangu p’aviri fini, e fangu supra o piettu, duru di nun putìri ciatari.
Arristastuvu picciridi, ammucciati e truvati senza canusciri guerra, intra na strata canusciuta, mentri paroli s’assicutunu e crisciunu arridiennu,
senza canusciri duluri e focu di raggia pazza; ca ora si mancia tuttu ida: o ‘ nnuccenti, o disgraziatu, a cu parturiu e a cu sudàu, ca ora di pani e morti campa.
Arristastuvu picciridi intra n’vistitu jancu tinciutu di ciuri russi c’allurdunu l’uocchi e spardunu manu duri, “i sintìti comu abbattunu?”
Né carizzi né tumpuluna ntá ssì facci chiù si posunu, ora ca spadi forti v’accumpagnunu muti ntà l’urtimu viaggiu, unni i pedi nun hanu chiù passi.
Arristastuvu picciridi senza jammi pì jucari, cori e vucca pi ciatari. Arristastuvu picciridi senza frazza p’abbrazzari ma cu l’ali pì vulari.
Dario Meli
- Ci sono 0 contributi al forum. - Policy sui Forum -